Când faci din rahat „ştire”

Un eveniment mai puţin obişnuit pentru urbe şi relatat pe scurt în ziarul nostru a fost preluat, în scurt timp, şi de către alte organe de presă. Unele locale, altele ba. N-ar fi fost nicio problemă, că doar e o practică des întâlnită în mass-media. Rezultatul preluării, însă, dovedeşte, din păcate, modul în care unii aleg să-şi profeseze meseria şi cum, în goana după senzaţional, după accesări pe varianta online a publicaţiei, informaţiile prin aripi şi sunt accesorizate ca „să sune bine”.
Nimeni nu a pus sub îndoială veridicitatea informaţiilor preluate, nimeni nu s-a sinchisit să le verifice. Toţi le-au luat ad literam, iar pentru un plus de culoare, le-au învârtit, le-au modelat, le-au şi bibilit. Ce-a ieşit, este de domeniul fantasticului, nicidecum conform realităţii situaţiei petrecute ori prezentate în ştirea originală. Altfel spus, s-a făcut din rahat bici.
Din pix, cu hiperbolizările de rigoare, scandalul a devenit unul „sângeros”, în peisajul descris apărând din senin nişte „bâte de baseball”. Iar ca dramatismul să atingă cote maxime, se ilustrează cu o fotografie ce nu are nicio legătură cu evenimentul, dar care emană violenţă. Pentru că violenţa vinde, pentru că violenţa atrage audienţă asemeni unui magnet, publicului i se oferă violenţă. Un demers discutabil, de vreme ce mass-media îşi anulează, în acest fel, rolul de formator.
N-a curs, însă, sânge. Nu s-a bătut nimeni cu nimeni. A fost un scandal, un tărăboi care i-a panicat pe trecători şi pe cei care locuiesc în zonă şi care a necesitat intervenţia oamenilor legii. Că ar fi putut degenera, că s-ar fi putut lăsa cu sânge, cu victime, este cu totul altă mâncare de peşte.
Cazul semnalat nu este singular. Presa zilelor noastre, nu toată, e drept, nu mai ţine de cont de etică, de reguli, de ceea ce e veridic şi ce nu e. Adevărul se pierde printre înflorituri, printre aberaţii şi invenţii, rezultatul fiind o poveste desprinsă din filme. Cititorul ar trebui să fie cel care taxează toate aceste abateri, toate aceste încălcări flagrante ale normelor jurnalistice. Pentru că dezinformarea ce îi este oferită este o dovadă clară a lipsei de respect pe care omul de presă i-o poartă.